Obiceiuri de primavara
Descoperirea identitatii proprii a fiecarei comunitati, reprezinta astazi o necesitate de o maxima importanta in cultivarea spiritului comunitar, in acest context , cunoasterea traditiilor mostenite ca cea mai bogat si sfanta zestre spirituala faciliteaza comunicarea intre generatii.
Sunt obiceiuri care au rezistat in timp, nu numai pentru ca par a fi manifestari folclorice, ci pentru ca ele reprezinta un mecanism activ al vietii sociale, a colectivitatii acestor meleaguri, pentru ca insumeaza intelesuri profunde asupra relatiilor om- natura, a relatiilor interumane, asupra mersului normal al vietii sociale.
Astfel, inceputul perioadei Postului Mare este marcat de petrecerile din seara de Lasatul Secului , petreceri cu mancare si bautura , cantec si joc. In aceeasi seara se obisnuieste ca pe fiecare strada , tinerii si copiii din Amara sa aprinda focuri in jurul carora se danseaza si se canta pana la revarsatul zorilor.
Acest obicei , denumit Dihornita, tina in mare masura de fondul folcloric , el marcand incheierea perioadei casatoriilor si inceputul muncilor de primavara. Focul, element purificator , are menirea de a alunga gerul iernii si duhurile rele, si de a intampina iarna.
Un alt obicei stravechi , pastrat pana in zilele noastre , este Caloianul (Scaloianul) , obicei de invocare a ploii, practicat de copii din Amara in zille de dupa Paste. Caloianul este de fapt o papusa din lut de forma unui om mort in miniatura ( 50 cm) , ornate cu coji de oua vopsite ramase de la Sarbatoarea Pascala, impodobit cu flori si avand o cruce la cap.
Inmormantarea fictiva se face dupa randuiala traditionala: un copil joaca rolul de popa, altul de dascal, iar restul cetei se constituie intr-un alai, nelipsind bocitoarele. Caloianul este ingropat , iar dupa trei zile dezgropat si aruncat intr-o fantana parasita sau pe o apa curgatoare, ca dupa orice inmormantare traditionala, urmand pomana.
In concluzie, toate aceste obiceiuri celebrate in comunitate au, dincolo de rolul lor ritualic, o functie de consolidare a legaturilor spirituale intre generatii si definire a specificului mediului sociocultural in care se desfasoara.
